Sambure de lacrima-n fapt de seara, si-un suflu sacadat
Un dor de pierdere de sine, intr-un strigat prea ritmat,
O ampla desfatare, salbatica dar totusi, prea putin,
Si-o durere ce ma-ndeamna, la inca un pahar de vin.
Ambiguu, insa nu-ndeajuns, amintirea-ti nu-mi da pace
Iar vraja-ti nu decide, de se face, se desface-
Si de stranii sarutari ma las purtata, putin insa prea mult
Si-n glasu-ti ma ascund, iar cantul inca ti-l ascult.
Invoca-mi trupul de departe, si cheama-ma de-ndat'
Sa-mi pierd esenta prin esenta-ti, din nou la tine-n pat
Dezmiarda-ma cu-atingeri si sarutari prea apasate...
Sa-mi uit rusinea, si pacatul, sau pe mine, de se poate
Abonați-vă la:
Postare comentarii (Atom)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu