luni, 21 decembrie 2009

Teatru

Durerea, opus al placerii!
Un strugure acru
De la-nceputul verii
Un sambure de sacru
In bataia brizei serii...

Placerea, ideal nevinovat!
Un deliciu interzis
Precum un sarut furat
Divinul nepermis
Scaldat in sange de pacat...

Dorul! Ateu precum amorul!
Brodat cu fir de aur
Vidul cel ce umple golul
Nepretuit tezaur!
Actor ce-si uita rolul...

Dorinta! Sclava-ncatusata!
Gheisa de otel
Credinta-i renegata
Intr-o-ncapere de motel
O fila alba inramata.

Teatrul!... teatrul...
Placerea din durere
Indulceste iarasi acrul
Si amorul iar il cere;
Profan ce nimiceste sacrul!

joi, 10 decembrie 2009

Aparte...

si curge din tine versul, fara rima, rost sau sens
cum curge din mine-acum, acel sange mult prea dens
si ma privesti cu interes, dezintegrandu-ma in tine
tu esti rege printre morti, sunt amanta-ntre regine.

iar eu iti port coroana, tu-mi porti crucea, si-nduram
legati la ochi, printre cadavre, inceput-am sa valsam -
si cu glas scazut am spus, privind spre-acelasi zeu ateu
"ti-am sapat mormant, iubite, sap-acum si tu al meu"

tu in loc sa-mi sapi mormantul,ai sapat mai mult al tau
m-ai strans in btrate si-am cazut, fara sunet sau ecou
si-asa, doi morti au inviat, in caderea lor spre moarte
el - un rege-ngenuncheat, ea - amanta sa aparte...

Gol...

goala e camera, si goala sunt eu
ecoul a nimic rasuna...
prin vene imi curge, sange de-ateu
iar golul imi sun-a minciuna...

goala mi-e mintea, la fel si cuvantul
iar zgomotul se pierde...
gol mi-e paharul, precum imi e gandul
si ochiu-mi deschis nu mai vede...

goala-i seringa si gol esti si tu
gol mi-e si versul de mult...
gol mi-e glasul cand strig un ultim "nu"
gol mi-e sicriul si moartea mi-o cant...

duminică, 13 septembrie 2009

"V"

(She) - Lover, I beg you let go. For I am as infatuated with you as the hopeless coutresan is to the carnal pleasures she sells. I am as guilty as the most self-conscious sinner is for this feeling, still I can't seem to be able to let go of it...of you. My dear, I love you so, and the pleasure of loving you is hurting me so much, that not only me whole being in in the deepest state of pain, but so is my body while craving for your eternal presence. Oh, sorcerer, release me from your spell, as even the most cruel desert releases the lost ones from the bittersweet illusions he selfishly wraps around them.
(he) - Stay still and keep silent, beautiful; for I wish to kiss your lips once more.
-----------------------------------------------------
(she)- Lover, I'm down on my knees, and again I beg for freedom. My love for you is eating me up inside, and I need you like the end needs a beginig, and night needs day. I crave for you like the sun craves for the moon and as the Devil craves for his God. Like the slave needs the master, like the pleasure needs the pain...to exist, is what i need you for. As alfa to omega, and as life to death, we are - you are. I want you no longer, I need you forever. Let go or I shall lose common sense, for my love is so much more powerful than my perpetual nothingness. Your whole being fills me up, but I find myself in the position of being a cup so small, that's unable to find place for all that ambrose you provide. Please, lover, have mercy and leave now...
(he)- Don't move and keep quiet, beautiful ; for I wish to hold you near once more.
------------------------------------------------------
(she)- Devil, I'm burning as I still feel your lips over mine and your hands into mine. I'll end up bursting in flames, for you have cruelly sentenced me to this. Why, lover, do you insist on softly ripping me apart? With your kiss and your touch you have taken away my last drop of will. I surrender to you, God, I shall die within your arms. Dear poet, rewrite your song, there still is time. Recreate the ending, for the one you have chosen is too sad. "She died" - he said, the drunken poet. "overdose of love and opium, passion and absynte - on the cold floor, alone, in his arms...she died". Don't let her die, Creator... give back her life, Destroyer!
(he)- Don't think, and no longer speak, beautiful, for I wish to find myself inside of you once more
-------------------------------------------------------
(he)- I'm leaving, beautiful. And so, I give you back your peace.
(she)- Don't you dare walk through that door,lover. I'm dead, and so are you, though we're both more alive than we ever were. You did this to me; you had torn apart the barriers between life and death inside of me - I am in no mans land, I am nobody, I have no name, nor age. I have no life, nor death - no time and space. I'm in your world now, for you have brought me here, and I wish to stay. My name is Doe, and so is yours, and that makes us man and wife. As Adam and Lillith, we are rulers over a land of eternal nothingness. We are rulers over passion and sin, and flesh and blood. We are gods to the devils and devils to ourselves. We are eternal and so we shall be, somewhere in between existence and...void. You made me this, and now I accept it. I have no body, and no soul, and I've become, just like you, a concept, an idea - powerful through inexstence in the material world. I am you- I have taken your name. We are one. Now you must take me.
--------------------------------------------------------
- Say my name, beautiful, and I shall.
- Vendetta.

luni, 7 septembrie 2009

Tu...

Esti ca o masca venetiana ,
Scaldata-n sange de mult mort,
Iar cu rusine spun din nou...
Inc-as vrea sa te mai port

Esti ca o mare-nflacarata,
Sacldata-n sange si petrol,
Iar cu tristete plang din nou...
Mai iau o gura de alcool

Esti ca un inger decazut,
Manjit, pe-alocuri, de noroi,
Iar cu regret imi amintesc
De cand eram, in Rai, doar doi.

Esti poate-o floare putrezita
Roza fara de petale,
Iar eu cu ura, ncet, strivesc...
Albina ce-ti tot da ocoale.

Esti ca un mort ce viu graieste
Fragmente dintr-o amintire
Iar eu refuz sa te privesc...
Te-as invia cu o privire.

Dar nu-ndraznesc, nici sa te port
Nici sa mai beau, nici sa privesc...
Nici s-amintesc, sau sa strivesc
N-o sa-mi permit...sa te iubesc

vineri, 7 august 2009

Aberatie in miez de noapte ( sau ceva de genu)

Parca a trecut prea mult timp de la ultima mea rabufnire artistica manifestata printr-o ura profunda, mascata printr-un cinism (dupa cum multi ar spune) de-a dreptul si pur si simplul savuros. Asa ca, what the bloody fuck ( cum ar spune vechii mei noi "prieteni" ), here it goes.
Astazi, dezbatem tema reusitei profesionale intr-o tara excrementionala (made-up word; copywright all mine) precum aceasta in care ne tot scremem sa traim. Bun... hai sa luam, sa zicem, un scenariu...oarecare. Incepi o afacere, te scremi cateva luni s-o legalizezi, te certi cu prea multe fecale (n.i. "oameni", sau ceva de genu) in fine, dupa ce te zbati cat poti de tare, sa zicem ca poate...doar poate...ai mare noroc(sau ai mancat cacat mult in copilarie) si reusesti. Perfect pana aici. Iti iei un oarecare "liber" o saptamana sau doua, timp impartit strategic in "perioada de injurare a cacatilor de oameni" si "perioada de relaxare, reflectare si planificare a unei strategii de dezvoltare a afacerii. La finul acestor zile de "hodina", vii cu forte noi, si cu intentia - evident - de a rupe gura targului. Negociezi pe ici, pe colo, mai faci o relatie, doua, pui la punct un eveniment, faci planuri cu carul ( ca deh, tre sa gandim pe termen lung...nu?) si te trezesti ca...sa zicem... clubul e ok, cu biletele ai rezolvat pronlema, sonorizarea e in regula, ai chitantierul gata pe birou, ai chiar si un oarecare contabil, trupa este ok... dar stai...trupa??? aloo... membrii trupei x-ulescu?? aloo (raspuns : abonatul whatever nu poate fi contactat). Zici : sunt in trneu, deh, doar am pus mana pe mare trupa de canta prin toata tara, e ocupati oamenii, ca e sub 50. Asta, azi. Dar maine? Dar poimaine? dar peste o saptamana, al dracu de nenorocit de abonat si-o fi introdus telefonul printr-un oarecare orificiu, unde n-are semnal, dar deloc??? ( mintea mea perversa ma indeamna sa gandesc o explicatie referitoare la vibratii, dar, deh - fiecare cu ce are in dotare; daca telefonul omului vibreaza, eu de ce-l pot acuza? Ca-i place?? :)) ) Adevarat, onorariul era de tot cacatul, si ei, trupa mare, isi permite ( repet- tot sub 50) sa ...se evaporeze!?!. In final, iti introduci un oarecare organ in toata situatia, pe care desi eu una nu-l posed personal, sunt destui dispusi sa-l imprumute, si mergi mai departe.
Prin " a merge mai departe" ma refer la actiunea de a prelungi perioada de "liber", la sa zicem, o luna -doua( de data asta se necesita mai mult timp pentru injurat, si muuult mai mult timp pentru reflectie). Si te trezesti stand degeaba, frecand menta, etc etc. Bani, ai. Si? Asta te ajuta cu ce? Ah, da ... te ajuta sa iesi la o bere cu baietii, sau la o barfa mica cu fetele, din cand in cand, de trei ori pe zi. Din toate acestea rezulta => (na, ca n-am uitat semnul matematic ptr rezulta) ca ai ajuns "s-o arzi la modul cel mai dubios" ( ceea ce nu este intotdeauna un lucru bun).
La o betie uuun pic mai crunta decat cele uzuale, acompaniata de cate un cui ocazional, ai o revelatie ( desi la moment ai numit-o" relevatie", dar n-are nimic, tot epiphany este, si prietenii tai au inteles ideea asa ca, why bother?) si ai decis ca trebuie sa faci ceva.
La ce va asteptati oare?
Evident, inca vreo doua saptamani de repaos, in prima, desigur, injuraturi, insa de aceasta data la adresa propriei persoane ( ca merita, nenorocita), iar in a doua, planuri, ganduri, ale dracu de multe sacrificii, la modul ca acum niste luni spuneai ca nu vei organiza vreodata baluri, iar acum intrebi in stanga si-n dreapta cine ce bal pe unde vrea cine sa cante, cine sa se dezbrace, ce pitzipoanca sa mai primeasca un premiu de miss si sa fie trimisa la produs, alea alea.Mai grav este cand iti dai seama ca pe moment, esti legat la maini si la picioare, pentru ca toata lumea este in vacanta, si dracu mai da pe la partyuri. Drept urmare ( caci, evident, un elan ca acesta nu trebuie irosit aiurea) hotarasti ca nu trebuie sa stai degeaba ( nu de alta, dar efectiv nu mai poti, te mananca pe peste tot, desi, de baut-bei, de fumat- fumezi, sex- faci...la dracu, ceva ceva trebuie sa fie gresit in toata ecuatia asta). si, pentru a face ceva productiv cu timpul tau, te trezesti inapoi in barul de unde ai plecat, intreband la fel ca prima data, daca au cumva, din intamplare, vreun post liber si pentru mine ( si, pentru ca nu sunt singura usor disperata, se dovedeste ca, din nou,pe degeaba, postul este al meu) .
Si te intorci de unde ai pornit, de data asta, poate, cu alte planuri ( pe principiul "banii astia ajung direct in contul firmei, investesc bla bla) dar pe cine dracu incerc sa mint aici? This is bullshit. Din nou... cate 9, sau 12 ore pe zi, zile libere din parti, sesiune maaare de restante ( vreo 8 ) incepand cu septembrie, relatii pe ici pe colo, pile pe ici pe colo, iar n-am timp sa respir ( sau sa dorm, ceea ce ma enerveaza cel mai mult). La dracu, abia daca-mi vad pisica neagra proaspat achizitionata.
Dar de data asta nu are cum sa nu iasa bine. Alta strategie, alt mod de a linge clientii prin diferite zone, alt mod de a pune problema, alt cacat all in all. Macar de data asta ma car cu cartile de vizita dupa mine :)) ( app multumesc mult ptr ele, vlad - vreau mai multe, si pe carton mai gros, si la chestia asta astept un "da shefa" hotarat - dau o bere dupaia, ce dracu, fac tips bun daca ma mai aplec de cateva ori dupa ceva scapat "accidental" pe jos) . Si...mesaj catre "the team"... hai baieti, sa facem bani, sa investim, sa rupem gura targului de data asta, ca... ce dracu, nu ma semi-prostituez degeaba prin baruri :)).
In fine...sunt rupta de somn, azi am fost tura de 12, maine voi fi la fel ( asta, daca voi auzi alarma telefonului dimineata) . La dracu...acum parca mi-e dor de vremurile cand dormeam pana la ce ora dorea p*zda mea. Dar nu conteaza, one must succeed, and if this is what it takes, then this is what i'll do. Gata, adorm pe tastatura, o sa strivesc matza care e la mine in brate, las-o in durerea ei, reuseste ea sa scape cumva, mi se rupe, mi-e prea somn. Maine, iar facem bani. Hai baieti, ca se poate. Sa ma pis pe tara asta de tot cacatul, ca numa de-a dracu, peste niste ani, o s-o am la picioare ( chiar daca acum am la picioare doar ocazionale cioburi de pahare sparte). So, bring it on,and soon, or else, i'll be the one to bring it ( and , yes, "it" is a specific "it" - dar ce e, mai exact...well that's the surprise you're all in for).
Gata, noapte buna, buna dimineata, mi se rupe. Va doresc pace eterna printre flacarile iadului si distractie placuta prin cazane ( voi avea grija ca smoala sa fie indeajuns de incinsa).

miercuri, 29 iulie 2009

Addiction

My sweetest sin, my dirty God-
The pleasure of my pain
You be the heart, I'll be the blood
And be my pure cocaine

My bleeding angel, absynthe shot
Come closer, go away
I must admit, I love you not
But I want you now to stay.

Cyanide rush, I beg you let go
Lythium fills my lungs
I mean "yes" though I say "no"
When playing with our tongues

Kiss me again, hurt me so much
I'll let you have your way
Let me yearn then for your touch
Then come again and play

Taste me again,and again in anger
Leave me with no choice
Kiss me soft and choke me tender
And take away my voice

I scream with pleasure, never stop
Keep my pain awake
I see you smile as I give up
My all is yours to take

As light of day takes it all away
And you untie the noose
There are no words left to say -
Just a black rose and a briuse.

I show you the door,and to me you obey
You kiss my lips and bruise
But secretly... I wish for you to stay
And so you do, and then I softly say:

..."Never again untie the noose"...

joi, 16 iulie 2009

Perpetual Dream Theory - Now or Never

Nu imi pot aminti ultima oara cand am fost atat de impresionata de o melodie... ma defineste, ma alina, tine companie lacrimior si zambetelor mele. Adevarul este ca numai muzica poate face asa ceva, chiar si dintr-o persoana ca mine. Poate mai exista cineva, care ascultand-o, o va simti la fel de aproape precum o simt eu. Iar instinctul ma indeamna spre un act de egoism nenecesar, facandu-ma sa-mi doresc ca acea persoana sa nu existe...sa impart cu nimeni ceea ce simt. Insa, cu toate acestea, pentru ca devine incet-incet parte din mine, daca nu era deja, poate, chiar dinainte sa o ascult, pentru ca devine asemeni versurilor si randurilor imaginate si apoi scrise de mine, nu pot sa nu postez...


Now or never
Asculta mai multe audio Diverse

luni, 13 iulie 2009

the twist

nothing more, and nothing less
it's you i have
you i posess
i'm on my knees and i confess
guess what?
you missed your guess.

nothing else, and nothing more
and this right here
i can't ignore
you had three guesses
now you've lost
i eat a pie
without a crust

again i slip, again i fall
again i weep
again i crawl
as i struggle to keep living
it's just the end
of the begining

and i regret, and i forget
what was before
the safest bet
and for the "it" i did not get
i'll have to pay
for the day we met

and i want what i don't need
i need not
what for i plead
again i wait, again i bleed
you take your leave
i take the lead

we do the twist, and you are mine
although you're dead
i do not mind
you are the killer, you're the crime
a twist of lemon
with a twist of lime

for twisted we are, and so we will be
you are more twisted,
more twisted than me
a minute too late, you set me free
i drove you blind
why can't you see?

sweet release and sweet remorse
i keep dancing
with your corpse
i use my strength, i use my force
i won't get beter
so i get worse

Pleasure

I plead my case, you rest my plead
It's you I want, but I don't need
It's you I'll have, without a doubt,
It's you I'll chew and then spit out

It's me you'll love, it's you I'll crush
It's from your bed I'll leave in rush
For me you'll cry and beg once more
I'll be the whore that you'll adore

You'll want my heart, my soul, my all
I'll be around to watch your fall
I'll give you hell and sweetest pain
I'll die in glory, you'll die in shame

You'll miss my kiss, my skin, my lips
From where you'll be, in your abyss
You'll miss my touch, my words, my voice,
You knew the game, you had a choice

Blue pill or red, it's one or the other
You took the risk and so became my lover
You were my toy, and though it was fun
It's time I'd end what you've begun

(And to your head I point my gun)

Perfection

I'll love you so much, I'll hate you even more
I'll be your wife, as i'll always be your whore
I'll be your assasin, the one that you'll adore
I'll shake your grounds, you'll shake my core

You'll be my priest, to you I'll confess and pray
Though I'll be on my knees, to me you will obey
You'll love the way I fold, but most the way I play
Still you won't ever listen to a single word I'll say

You'd sooner die then listen to me when I talk
Except for those dirty words I say when we fuck
I'll never care to share, your dreams I'll only mock
You'll run out of gas as I'll run out of luck

You'll never admit you need me by your side
You'll do anything for just once to see me cry
I know you'll cheat and mostly that you'll lie
(Don't bother, honey, so will I)

But the truth will always be there so all can see
We're so perfect for each other, you and me
Designed by God and raised by the Devil we'll be
Though chained together, we couldn't be more free

Love

Perverted thaughts and celtic knots
The thaught of you inside me rots
So does your body on my floor
I needed less, but wanted more.

It's oh so sad, and such a waste
You wanted from my love to taste
I switched the bottles, served you hate
I was too early, you were too late

And now I watch your burning corpse
I have no guilt and no remorse
You thaught I'd love, you were so wrong
I kiss your lips, and sing a song

I reach my goals, I win, you lose
I clean the gun, untie the noose
I hide the poison, wash my hands
Your journey stopped, mine never ends.

Trei, sau povestea unui oarecare el

Trei femei, si el.
Tacere deplina
Noaptea-n bordel.
Trei femei...
Si el.

Trei gratii, si-un gratiat.
Nemiscare continua
La ele-n pat.
Trei gratii...
Si el.

Trei ingeri,si-un demon
Rescriu un prim
Satyricon.
Trei ingeri...
Si el.

Trei nemoarte, si-un mort.
Un vas ce pleaca
Fara pasageri
Din port
Trei...

Trei zeite, si-un muritor
Se pierd in multime
Se pierd in decor
Trei zeite...
Si el.

-------------------------------------------------------

Si moare prima
Pierduta-i in abis
Si ia cu sine-n moarte
O parte din vis.
Doua... (si el)

Moare si-a doua
Sicriu-i sta deschis
Si fura si ea, inca putin
Inc-o parte din vis
Una...(cu el)

O muza, si-un artist
Perfecta constructie
In sensul cel mai simplist
O muza...
Si el.

------------------------------------------------------


Si uitandu-se in zare
Isi aminteste plangand
De-o muza oarecare
Aflata la el in gand
El...

Moarta-i de mult si ea
Si visul spulberat
Si vasul ancorat...
Trei femei a adorat...
Ele.

Trei arme, si-un nebun
Artist singuratic
Sarman lunatic
Trei arme... trei muze...
Trei gloante...
Si-un cadavru...

A fost el....trei.

Extreme

Inot intr-o mare de foc, si ies ocazional la suprafata
In incercarea disperata de-a-mi umple plamanii cu apa
Vreau sa sting durerea, poate doar sa raman in viata
Dar vine el din nou, si iarasi in flacari ma-ngroapa.

Nu-l pot acuza o clipa, caci singura m-am aruncat in foc
Sperand sa-l gasesc acolo, purtand aceeasi cruce
Jucand la aceeasi masa, acelasi vechi joc de noroc
Dar el e-n marea-nghetata, si-o alta cruce duce.

As vrea sa-l dezghet, dar el m-ar stinge fara rusine
Si astfel ne-am ucide, vrand unul pe altul sa-nviem
Intre noi n-ar fi speranta, iar cuvinte - prea putine
Vom continua sa dansam separat, insa-n tandem.

Insa nu putem s-o facem, dorinta-i mult prea mare
Si trec prin el, si el prin mine, murim in ritm egal
Extreme invinciblie devin una pentru alta letale
Si ne pierdem unu-ntr-altul, in acelasi dans mortal.

Definitie

Sunt un clarvazator orb
Un orator mut
Sunt ceea ce ti-ai dorit
Sunt ce n-am vrut.

Sunt o lumina stinsa
O raza fracturata
Sunt ceea ce m-ai facut
Ce n-am visat vreodata

Un premergator olog
Un calator pierdut
Sunt un cinic optimist
Un copil nenascut.

Sunt un calau fara maini
Un preot mincinos
O vaga urma de credinta
Sunt un sincer pacatos

Sunt puncte de suspenise
Poate-un semn de intrebare
Sunt un vers fara masura
O consoana-ntre vocale

Sunt ce esti, voi fi mereu
Atunci cand "tu" devine "eu"
Sunt moartea inca unui zeu,
Credinta pura de ateu.

Si te iubesc, si ma iubesti
Un gand mult prea murdar
Si ma iubesti, si te detest
Si-n necredinta iar dispar

duminică, 7 iunie 2009

Suprarealism

Sunete surde in surdina succed -
Ambigua sonoritate de metal pretios
Zgomote stinse ce tacerea preced
Se-nlantuie intr-un preasimetric cerc vicios

Foc fara Aer, flama fara de viata
Pamant fara Apa, si-o speranta inutila.
Portativ fara note, si-o inima de gheata,
Si-o credinta-n necredinta aproape infantila

Dans static de umbre miscatoare
Imagine sumbra ce prevede-un nou sfarsit
Stranie viziune-a unui mort-viu ce moare
Precum amintirea unei memorii de iubit.

Satanic rastalmacit, devenit dumnezeiesc
Timp nesfarsit, oprit de-un gand pervers
Transpune-n normal ce-a fost odata nefiresc
O strofa, o masura, poate doar un simplu vers

Intrebari profunde, profund inutile totodata
Raspunsuri vesnice, dar vesnic necunoscute
O iarna calduroasa devine-o amintire-abstracta
Confesiuni dezvaluite, dar din pacate uitate.

Lipsa de-nteles devine plina de simboluri
Nebunie de geniu stropita cu sange proaspat
Onirismul umple-ale veghei cumplite goluri
Linistea profunda cuprinde cel mai straniu strigat.

Suprarealism descifrat intru relevarea misterului
Adevarul este uitat spre talmacirea unui destin
Credinte renegate in favoarea sublimului
Lipsa de speranta si o vaga urma de suspin.

Si-o dorinta arzatoare de-ntoarcere-n inceput
O vointa insuficienta opune-o mare rezistenta
Un urlet de durere rostit de glasul unui mut
Demonstreaza cea mai pura lipsa de absenta

Sange mort si apa vie se imbina-n perfectiune
Ce nasc moartea unui prea nou inceput
Creatia prinde viata prin lipsa de ratiune
Si eu devin, din nou, ceea ce nicicand am vrut.

Elisha pagana pentru sine-nlantuita in divin
Flacari cuprind altarul unui ego preasfintit
Moartea credintei naste inca un suspin
Si eu renasc, si devin ceea ce-am dorit.

miercuri, 20 mai 2009

Lethal Overdose of Vicious Extasy (memoires)

Lethal Overdose of Vicious Extasy;
fuffillment of the deepest fantasy.
you've lost your ego in the labirinth-
cyanide combined with absynthe.

and you're stuck inside the maze,
lack the strength to pass the phase,
lungs give up and heart turns cold -
queen with no king chose to fold

as time melts down and water burns,
and waterfalls to blood she turns,
while bathing deep, holding her breath -
she takes inside the breath of death

vice of love turns dream of pain,
to love once more, she hopes in vain.
for now her rainbow lost its color -
sad limerick of gold and sorrow.

the spiderweb gave in, it broke.
lungs full of blood, she starts to choke;
whisper his name, pathetic as it seems -
the one who broke her web of dreams

as nightmares all around her dwell
while stuck between limbo and hell
her pulse has stopped, her journey ends
a memory of love and friends...

luni, 13 aprilie 2009

expresie de impresie... (joc de cuvinte)

Incatusati de propria noastra libertate
Unit de mine,una cu tine,unitate-n dualitate
Diferiti si identici printr-o unica identitate
Pura perfectiune in constanta disfunctionalitate

Suntem o incampatibilitate prea compatibila
Prea potriviti intr-o nepotrivire imperceptibila
Prea egali marcati de-o inegalitate sensibila
Miscati in acelasi sens de-o nemiscare teribila

Umbra-n intuneric, luminata de-o bezna orbitoare
Prin mine lumina-ti traieste, a mea prin tine moare
Desi pe tine te-ncanta, inauntru-mi prea tare doare
Nu pot inversa rolurile caci nu ma mai simt in stare

Doar o neinsemnata schita mazgalita in pastel
O poveste prea trista cantata de-un vesel menestrel
Un tanar prea cuminte si un preot prea rebel
O tanara virgina, tarfa-n cel mai vestit bordel

O lume de neinteles, cladita pe mii de contradictii
Opuse se atrag, cand plus si minus renunta la ambitii
Punct urmat de inca doua incheie prea lungi propozitii
Cei doi iubiti s-au despartit, traiasca iubitii...

luni, 30 martie 2009

Pacatul ce naste Credinta

fum de tamaie, fum de tigara...
acorduri de jazz si note de vioara
si fum de tamaie, si fum de tigara
si-acorduri stranii de rece chitara

privire perversa, privire vinovata
castigator si perdant odata
si privirea perversa si cea vinovata
antrenate-ntr-o lupta deja castigata.

liniste profunda, liniste absurda
ingreunata de o atmosfera cruda
si liniste profunda, si liniste absurda
si sfantul ce se lupta de pacat sa fuga

cuvinte grele, cuvinte murdare
amintirile-unor cuvinte vulgare
si cuvinte grele, si cuvinte murdare
si-o amintire ce inca-l doare

un ras sadic, un ras nervos
un chip angelic de-odata devenit hidos
si-un ras sadic, si-un ras nervos
si-un tremur teribil simtit pana la os

picior peste picior si sudoare pe frunte
doua opuse ce vor sa se confrunte
si picior peste picior,si sudoare pe frunte
si amenintarea ca cei doi sa se confunde

----------------------------------------------------------

- Iarta-ma, parinte, caci am pacatuit
- Iarta-ma tu, pentru ca nu te-am oprit
- Iarta-te singur, caci pacatul e al tau
- Sa ma ierte El, facut-am prea mult rau

- Dar, adu-ti aminte, a fost atat de bine
- Nu mai suport, pleaca de langa mine
- Nu o voi face, si chiar de as pleca
O noapte ca aceea nu poti a o uita

- Pot si o voi face, sunt om si gresesc
- Esti omul lui Dumnezeu si nu este firesc
- Sunt om ca si tine, nu ma judeca
- Nu judec, contest doar gandirea ta

- Gandurile nu-mi pot fi schimbate
Si rugile-mi vor fi ascultate
Noaptea aceea-n curand va fi uitata
Si Domnului va fi a mea viata toata

- Heruvim pacatos, nu stii ce graiesti!
Caci desi o negi, intru pacat ma iubesti
Si cu tot cu rugile tale seci si infantile
In genunchi te vei intoarce plangand tot la mine

- Pacatoasa de rand! Femeie usoara
Credinta unui preot nu poate sa dispara
Cuvinte de dragoste-i inalt numai Lui
Pe cand una ca tine le rosteste oricui

- Aminteste-ti parinte, cu adevarat
Ce cuvinte-ai rostit atunci la mine-n pat
Si-n fata Lui indrazneste sa pronunti
Acele cuvinte de care acum te ascunzi

Spune-o din nou, spune ca ma doresti
Spune-mi inc-o data soptit ca ma iubesti
Spune-o in casa Domnului atat pretuit
Si recunoaste, cu El in gand ai pacatuit

Mai fa-o odata, stiu ca ti-o doresti
Fa-o si spune-mi iar ca ma iubesti
Fa-o aici si fa-o acum
Fa-o si apoi decide-ti al tau drum


tacere deplina, tacere sublima
pierdut in sine si innebunit de vina
in tacerea deplina, in tacerea sublima
sfantul isi pierdu din nou latura divina

---------------------------------------------------------------

-Acum e momentul ca tu sa te caiesti
Caci pretul placerii ai acceptat sa platesti
Iar ai facut-o, simte-te vinovat
Caci sufletul tau nu poate-a mai fi curat

Am vrut sa iti arat, am vrut ca tu sa vezi
Ca intru ispita vei renunta la ce crezi
Si prin toate acestea acum ti-am dovedit
Ca nu-i demn de iubire al tau Domn preaslavit

-Ce-am facut? O Doamne, ce-am facut?
Sufletul Diavolului doar ce l-am vandut
Sub ochii tai comis-am iar acel pacat
Spune-mi ca n-ai vazut, ca nu te-ai uitat

-Dar, spre nenorocul tau, parinte
Vazut-a tot si furia-l cuprinse
A plans odata cu tine, a plans odata cu noi
Si te-asteapta manios la Judecata de Apoi

-Vina este doar a ta, diavolita-ntruchipata
Caci de nu erai tu, nu pacatuiam vreodata
Si acum ochii spre cer as fi putut ridica
Si as fi fost in continuare demn de iubirea Sa

- Refuzi sa intelegi si refuzi sa vezi
Ca poti trai fara ca-n El sa crezi
De ce nu accepti sa fii liber, ca mine?
Sa-ntelegi ca sufletul El nu ti-l detine

Traieste-ntru libertate si viciu
Traieste-mplinindu-ti orice capriciu
Nu te mai opri, nu te mai cenzura
Si nimic pe lume nu-ti mai refuza

Nolo deum et carpe diem
Carpe omnem et carpe noctem
Asculta ce zic si de la mine invata
Ca tot ce-ti doresti e permis in viata

Nu mai plange si nu mai ofta
Uita ce stii si incepi a vedea
Pastreaza-ti mintile si supune la vot
"Ich weiss" oder " Gott ist tot"?

-M-ai amagit si m-ai ucis
Si-am gresit cand ti-am permis
Acum sufletu-mi este damnat
Si de Dumnezeu am fost uitat

-Nu mai am nici cauza, nici scop
Pierdut-am totul in acest joc
L-am pierdut pe El si m-am pierdut pe mine
-Esti orb, caci El e Eul din Sine

-----------------------------------------------------------------

Din nou tacere , din nou nemiscare
Pierdut in vina si ucis de remuscare
Si iar tacere , si iar remuscare
Si sunetul stins al sfantului ce moare

- Accept tot ce spui, si vad ca ai dreptate
Dar nu sta acolo, vino mai aproape
Odata cu tine m-am pierdut in palpabil
Si-am vazut de tot ce sunt capabil

S-o facem pan' la capat,s-o facem din nou
Pacatele noastre sa aiba un ecou
Sa se-auda-n catedrala, sa se-auda-n ceruri
Sa mor complet, ca apoi sa scriu noi crezuri

Sa fiu Dumnezeu doar pentru tine
Iar tu fecioara fii pentru mine
Sa pornim impreuna pe-acest nou drum
Vino langa mine, apropie-te acum

- Ceva e in neregula, ceva s-a intamplat
Caci credinta prea usor ti-ai schimbat
Ce vrei sa faci, unde vrei s-ajungi?
ce-i cu vorbele-astea pe care le indrugi?

- Ai incredere, sunt un om schimbat
Nu asta doreai, de-atunci, la tine-n pat?
Ai reusit, adevarul tau acum accept
Nu ma refuza, nu ai nici un drept

---------------------------------------------------------------

Cand pacatoasa-n bratele sfantului veni
Il stranse la piept , si brusc se opri
Un moment, nu mai mult, si durerea o simti
Sangele curgea, el primi ce-si dori

Si sange pe rochie, si sange pe jos
Si zambetul preotului deveni hidos
Si sange pe rochie, si sange pe jos
Si cu sadism, cutitu-n rana a-ntors

Fum de tamaie si-aroma de sange
Un sfant ce pe-o pacatoasa plange
In fum de tamaie si-aroma de sange
Pierzandu-si sinele, inima-si strapunge

----------------------------------------------------

Totu-i nimic, si-n nimic e Totul
Precum in Umbra Lumina isi are locul
Si credinta nu este cu-adevarat
Decat daca se naste din pacat...

joi, 26 martie 2009

Despre curvele securistilor

Revin la partea cinica, ironica si extrem de rautacioasa a mea, dupa ce am prezentat o parte mai "literar-artistica" , provenita din extraordinara reusita a unui dumnezeu sadic ce insista a se purta ca un copil de trei ani al carui singur hobby este de a se juca cu noi precum am fi niste gandaci de bucatarie cu cracii-n sus a caror unica dorinta este de a muri mai repede, dar nu ne lasa pentru ca suferinta noastra este sursa lui eterna de fericire. In fine, revin la realitate si la sinele meu aflat intr-o perpetua cautare a unor raspunsuri la spectaculoasa intrebare " de ce frate? ", si aleg sa dezbat o tema sociala pornita dintr-un conflict aflat in plina desfasurare pe care il am cu un "distins domn" frustrat de uriasul morcov ce s-a instalat comod in al sau anus. Evident, pornesc de la aceasta experienta pentru a sublinia cacaturile pe care trebuie sa le suportam zi de zi cu totii din partea dulcilor nostrii compatrioti fosti sugatori-de-...(stim noi ce, insa cenzura ne impiedica sa ne manifestam verbal) si pupin-(idem)-isti care au fost curvele securistilor pe vreamea lui ceasca si care insista sa creada ca datorita acestui fapt ne sunt cu mult superiori. Revenind insa, pentru ca simt ca ma pierd in niste detalii care nu isi au rostul, sper ca ati inteles ca ma refer aici la mult-iubitii nostri vecini care ne fac viata un iad ( nu ca viata ar fi altfel, insa ei insista sa mai puna paie pe foc, ca ce dracu, nu-i destul de incinsa smoala-n cazan ).
Nu mai vreau sa aduc in discutie conflictele pe care le-am avut cu doamna Popescu de la 5, care batea noaptea la 3 in tevi si fugea dupa mine pe palier, doar-doar va reusi sa imi arunce in fata faptul ca si ea a fost curva de securist si ca va veni (din nou) politia la usa mea. Acelea sunt vremuri de mult apuse, ce si-au avut sfarsitul in initiativa bunului meu vecin de pe palier, care a amenintat-o ca daca mai indrazneste sa mai bata in tevi, ii da foc la usa ( femeia, in concluzie, si-a pus usa de metal si n-a mai fost vazuta in bloc de peste un an, ceea ce ne incanta pe toti ) In fine, ziceam ca nu vorbim despre distinsa doamna Popescu, care a fost vrand-nevrand obligata sa sustraga morcovul din al sau anus. Dar am amintit-o,asa, de dragul conversatiei... incantatoare povestioara, nu?
Revenind insa la domnul-fosta-curva-de-securist, cel obisnuit cu rutina de a fi solicitat de trei ori pe saptamana sa stea capra si ocazional sa faca cate o felatie, asa, de dragul partidului, in urma careia mai primea si el cate o halca de carne.. Acest distins domn, frustrat de incetarea activitatilor de natura sexuala pe care le presta odata, isi varsa acest "of" peste mine, simtind acum o placere probabil la fel de mare din activitatea de a imi face mie viata un calvar precum simtea cand o lua in gura. Drept urmare, ma impiedica in incercarea de a imi deschide o firma, fara motiv si din pura rautate. Ce vrea, sa ma faca sa imi para rau ca nu am fost si eu curva de securist? Ca nu traiesc viata lui de tot cacatul si ca nu stau capra pentru oricine? Poate o vrea sa stau capra pentru el, sa ma umilesc, sa-i dau o limba in cur si sa ii mai si platesc un milion pe luna ( ca, deh, este o onare sa lingi in cur o fosta curva de partid ), dar ceva imi spune ca asta nu se va intampla.
Acest distins domn va plati cu pretul timpanelor lui( anterior obisnuite sa auda cuvinte vulgare din gura securistului, evident, sau daca nu , doar doua comenzi carora trebuia sa se supuna, anume :" stai capra" si "treci in genunchi" ), care timpane vor auzi numai rock, metal si hip hop de acum in colo, insa numai dupa ora 12 noaptea, si uite-asa de-a dracu ce sunt eu imi iau si super sistem audio ( si iata cum intra blonda in minunata lume a tehnologiei ).
Cert este ca nu mai suport sa fiu calcata in picioare de nimeni, chit ca-mi este bun prieten sau mare cacat de administrator de bloc. S-a zis cu gluma si s-a zis cu vorba buna. Traim intr-un cacat de tara si daca stam cu totii capra pentru un cacat care a stat capra toata viata, nu avem pic de respect de sine. As for me, I've had it...as for him... sa zicem doar ca va ajunge in punctul in care isi va scoate singur morcovul din orificiu si, cu voia copilului de 3 ani (care sa speram ca se va plictisi sa se mai joace aiurea cu gandaceii muribunzi ) se va muta din respectivul bloc.

marți, 17 martie 2009

time to pretend (just a game)

i'll be a faithful wife
- a loving whore
i'll be the apple of you eye
and you'll be the one that i adore

i'll be a dirty liar
- a sincere best friend
i'll be the one to take you higher
and no longer will I pretend

i'll be the end of you
- as you'll be my begining
i'll be there when it's through
and share with you that dreadful feeling

i broke your fall
- you broke my bones.
now your name is mine to call
i'll let your body hit the stones

you'll be the ghost of me
i'll be the voice of you
you'll be the one to set me free
with a whispered "love you too"

i wait and bleed
you die once more
so i cry as you once did
for the sake of never more

and still i am that whore
that wife, that friend
and still i love you more and more
but now it's your time to pretend

joi, 5 martie 2009

...si eu te iubesc ( scurt dialog )

- Ce simti?
- Nu simt.
- Ce gandesti?
- Incerc sa n-o fac.
- Ce vrei?
- Tot. Nimic. Si sa ma pierd in nuante. Sa ma complac in decadenta si in minciuna osciland intre alfa si omega. Sa gasesc punctul de echilibru intre viata si moarte si sa devin una cu infinitul. Sa nu ma mai urasc...sa te iubesc. Vreau...sa vreau. Vreau sa stiu pentru ce lupt, dar sa nu lupt. Putin din toate si tot din nimic. Sa simt. Sa... sa fiu, sa traiesc si sa uit pentru ca apoi sa reincep din nou a trai.
- De ce?
- Ce altceva e de facut, in afara de a accepta tot si a refuza nimic, pentru simpla placere de a refuza apoi acceptarea unui tot unitar datorita unui instinct al rebeliunii, menit a asigura progresul umanitatii sau, de ce nu,al propriului eu?
- Te iubesc
- Nu, din pacate, nu.
- Cum asa?
- Pentru ca tocmai mi-ai spus-o
- Nu inteleg
- Stiu.
- Explica-mi.
- Consider ca noi, oamenii spunem aceste doua cuvinte care inevitabil au ajuns a deveni pura definitie a celui mai primar cliseu, nu pentru a ne exprima sentimentele, ( stim cu totii prea bine ca acestea nu pot fi definite prin cuvinte, dar iata- alt cliseu) , ci le spunem in speranta ca vom auzi aceseasi cuvinte adresate noua. Si atunci... ce este mai sincer si mai apropiat de sentimentul adevarat? Un "te iubesc" sau un " si eu te iubesc"? Si ajungem la concluzia ca aceste cuvinte releva cel mai bine egoismul. Iar acestea fiind spuse, ma mai iubesti?
- Gandesti prost.
- Nu ai niciun drept sa imi condamni gandirea, si, ca veni vorba, sentimentele. Poti, intr-adevar, si este dreptul tau, si al oricui, sa te declari a fi in dezacord cu crezurile mele, insa nu poti cataloga gandirea mea in astfel de termeni. Nu exista gandire buna sau gandire proasta. In schimb, te doare felul meu de a pune problema. Nu poti sa spui ca este corect, dar nici gresit, si din pacate pentru tine, trebuie sa-mi iei vorbele ca atare.
- Si daca incerc sa iti schimb acest mod de a gandi?
- Crezi ca ti-as permite vreodata sa faci asta?
- Ma iubesti?
- Ah...iata o intrebare sincera. Incepi sa inveti...
- Astept si un raspuns
- Nu. Nu te iubesc. Ma urasc prea mult pentru a iubi. Iti spun insa atat... daca m-as iubi, te-as iubi pe tine.
- Ce pot face pentru a iti schimba sentimentele fata de tine?
- Sa n-o faci. M-ai distruge. Ar fi ca si cand ai trezi un somnambul care paseste pe o funie la zeci de metri inaltime. Insa te-ai distruge si pe tine, caci sansele sa ma trezesti sunt infime. Si te-ai inneca in nereusita.
- Vreau sa ma iubesti
- Ar trebui sa preferi sa te urasc.
- Cum asa?
- Daca te-as iubi, as fi altfel. Insa tu ma iubesti asa cum sunt... daca m-as schimba, m-ai mai iubi?
- Da
- Atunci nu ma iubesti
- Cum poti spune asta?
- Pentru ce ma iubesti?
- Pentru cine esti
- Vezi unde vreau sa ajung?
- Nu
- Daca m-as schimba, n-as mai fi eu. Iar tu ma iubesti pentru acest eu pe care il reprezint. Daca acest eu ar deveni un "alt"... atunci eul se pierde si vei ajunge sa iubesti un trecut ce nu va mai reveni vreodata.
- Te iubesc oricum ai fi.
- Iar esti egoista.
- Ce vrei sa fac?
- Sa fii.
- Sunt.
- Nu. Daca ai fi, nu ti-as cere-o.
- Iar nu inteleg
- M-am saturat sa explic. Dormi, vom mai vorbi maine
- Si iar raman fara raspunsuri.
- Daca ai avea raspunsuri, atunci intrebarile si-ar pierde din valoare. Si nu vrem ca asta sa se intample, pentru ca traim pentru intrebari
- Credeam ca traim pentru raspunsuri
- Raspunsurile inseamna nimic. Existenta unui raspuns nu face decat sa valideze o intrebare bine pusa. Raspunsul este un omagiu adus intrebarii, la fel cum amanta este un omagiu adus sotiei.
- Asta este egoism !
- Te inseli.
- Esti groaznic
- Si totusi ma iubesti. Acum dormi...
.......

- Si eu te iubesc

miercuri, 4 februarie 2009

The five existential "W's"- for mark

when did we end up all grown up?
when did our years of madness pass us by?
when did this get oh, so messed up?
and when, my dear, did you start to cry?

who was the one who said it's right?
who was entitled to decide?
who was the one to start this fight?
and who, my dear, has made you cry?

why did we accept to live this way?
why did we not refuse it all?
why did we not run, why did we stay?
and why, my dear, did we agree to fall?

where did this plan all go wrong?
where to did we agree to fly?
where did we start playing along?
and where's, my dear, the one who made you cry?

what can we do to stop the fight?
what more to say, what more to try?
what can I do to make it right?
oh dear, please, please cease to cry

joi, 29 ianuarie 2009

...si liliacul inflorit... (povestea unei crime)

Liniste.
Intuneric.
Frig.
Liliac inflorit,
Si un cadavru.

Sunetul ploii.
Obsesiv.(Dar totul e uscat!)

Raul facut se inceaca
In sangele-nchegat.

Remuscari
Purtate de vant.
(Dar vant nu este.)

Panica
Disperare.
Lipsa puterii
De a trece peste.

El a devenit
Acum
Doar un obiect.

Un obiect
Nimic mai mult
Nimic mai putin
Nihil
Nemo.
Si atat.

Durere
Frustrare
Remuscare.

Vina
Ura.
Si rusine.

Lacrimi...

Mirosul sangelui...
Si aroma liliacului inflorit.

O merita
sau...?.

Sa fuga?
Sa stea
Si sa moara?
Sau.. ?

Libertate -
Castigata

Singuratate -
Primita la schimb

Nebunie.

Si mai departe?
...sange si liliac inflorit...

Liniste.
Intuneric.
Frig.
Doua cadavre.
... si liliacul ofilit...

joi, 22 ianuarie 2009

Haos si perfectiune

Consider perfectiunea, ca si concept, un echilibru personal (nicidecum universal), drept urmare, sunt convinsa ca aceasta poate fi atinsa cu usurinta. Stanescu spunea ca "perfectul" pentru a fi intr-adevar "perfect", trebuie sa prezinte un defect. "Perfectionistii" nu accepta acest defect. Iar eu - eu consider ca cea mai extraordinara perfectiune se regaseste in haos. Avand la baza teoriile mele despre "adevar", le voi aplica si in cazul "perfectiunii", afirmand ca "perfectul" meu nu este mai putin "perfect" decat cel al perfectionistului ( deoarece haosul este adevarul meu despre perfectiune) Putem face, deci, o deductie ce tine de pura logistica si sa spunem ca haosul nu prezinta nici un defect. Ati spune ca afirmatia aceasta se remarca prin pura absurditate. Dar puteti oare sa-mi spuneti ca acest adevar al meu este mai putin adevarat decat al lui Stanescu, de exemplu?
Sa revenim, insa, la atingerea perfectiunii(caci asta ne intereseaza pe noi toti...nu?) Si, deoarece (ca si in discursul politic) exemplul personal sporeste autoritatea mesajului, precum si credibilitatea( tin sa precizez insa ca nu vreau sa ma credeti, nici macar sa fiti de acord cu mine - nu incerc sa conving pe nimeni de nimic ) voi relata cate putin despre mine si despre cum am atins perfectiunea, in speta - haosul.
Poate mentalitatea mea este putin mai bolnava decat a voastra. Poate gandurile si teoriile mele sunt putin mai "altfel" decat ale multora dintre voi. Insa, dintr-un spirit de fronda in fata conceptelor prestabilite si general acceptate de o masa enorma de oameni, si poate, de ce nu, intr-un oarecare spirit de rebeliune am adoptat principiul negarii si al inversarii. Cine stie, poate am facut-o ca reactie la esecurile acumulate pe parcursul vietii ( in fine, nu are vreo importanta) Drept urmare, am inlocuit tot ceea ce bunul simt si filmele hollywoodiene (mai mult acestea decat bunul-simt, dar, deh, populatia umana este mult prea influentabila si functioneaza pe principiul "tot ce zboara trebuie sa fie mancat- si trebuie sa ne si placa la gust) cu exact opusul lor: asfel, binele devine rau, iar raul devine bine. Iar pentru ca din asta rezulta ca a face rau este bine, evident, lucrurile devin mai usoare. Nu ma refer la rau si bine ca si concepte filosofice, desigur, ci la ceea ce societatea a ajuns sa catalogheze prin astfel de etichete. De exemplu : societatea spune : " trebuie sa iti traiesti copilaria, sa te bucuri de anii de liceu, sa te indragostesti, sa te logodesti, sa te casatoresti repede( dar nu prea repede), sa ai copii, si sa locuiti intr-o casa a carei curte ( in care florile sunt mereu ingrijite de femeia care si-a ratat cariera pentru a intretine progeniturile) sa existe un exemplar superb de golden retriever si o pisica, iar apoi sa imbatranesti alaturi de persoana iubita si sa mori in pace" Nu pare ideal? Nu pare perfect? Stiu ca va doriti asta. Dar, functionand pe principiul: "societatea spune "X" eu spun "0" " eu aleg ca perfectiunea vietii mele sa se deruleze astfel : " copilaria - neinteresanta. anii de liceu - neimportanti. iar pentru restul idealurilor am un singur cuvant : NU ". Pentru mine, perfectiunea consta in permanenta aventura pe care viata mi-o ofera, in suferinta si in durere ( nu, nu sunt emo -dar de ce sa ma doara durerea, cand pot sa o accept ca pe ceva firesc si sa-i vad frumusetea?), in clipe de fericire, de tensiune, in nopti nedormite si alegeri caracterizate printr-o mare inconstienta si cretinitae - si in orice altceva doresc eu la momentul respectiv. Perfectiunea mea este o stare nebuneasca de dezorganizare. De ce? Pentru ca prefer sa traiesc in ideal decat sa alerg dupa el. Veti spune ca o fac din comoditate. Nu. O fac din placere. Poate ma veti baga in oala "prostilor si ignorantior/fericitilor cei saraci cu duhul". Stiu ca nu am ce cauta acolo si nu imi pasa ce spuneti. In fond si la urma urmei - eu sunt cea care traieste in deplina perfectiune, iar asta ma face sa imi permit a va ignora. Mi-ar placea insa sa va permiteti si voi sa ma ignorati. Perfectiunea se regaseste in imperfectiune precum frumosul in estetica uratului. Iar acesta este adevarul meu. Nu indrazniti sa ma contraziceti, nu veti putea, caci argumentele mele sunt solide si adevarul meu nu poate fi contestat . Puteti sa fiti sau nu de acord - oricum ar fi, nu imi pasa.
Drept urmare, perfectiunea este ceea ce iti alegi sa fie, si este inimaginabil de usor de atins. Eu o traiesc pe a mea. Tu?

duminică, 4 ianuarie 2009

Absurd - precum in Kafka

O sticla de whisky si un pumn de pastile. Prea multe nopti marcate de nesomn si plans. Cauta, pentru ultima data, o scapare - o cale de iesire. Insa parca-si pierduse si luciditatea, odata cu el, cu doi ani in urma. Nu se mai recunostea.Nu si-a imaginat vreodata ca va ajunge in situatia asta, ca va adopta acest comportament pe care, odata, il judeca cu asprime. Dar, pe masura ce sticla si pastilele incepeau a nu i se mai parea o idee atat de absurda, , isi dadea seama cat de usor puteau lucrurile sa scape de sub control.Controlul - ah, ce amintire placuta ! Odata era stapana pe sine si pe lipsa sentimentelor ei ; iar asta o facea unica, speciala. Acum insa, era numai o femeie chinuita de nepasarea lui, ce se agata cu disperare de trecutul inceputului, si care incercase, pentru prea mult timp sa nege prezentul sfarsitului.
Se simtea prizoniera intr-un roman de Kafka, sau eroina intr-o piesa de Ionesco. Simtea cum, ca in "Spuma zilelor" a lui Vian, este constransa de peretii unei camere ce semiscoreaza pe zi ce trece. Constientiza absurdul : el - pe vremuri cavalerul pe cal alb, sau, mai bine zis, imblanzitorul scorpiei ( caci, da, de mult, fusese si Katherina shakespeariana) era acum impasibil si indiferent. Iar ea - femeia innebunita de respingerea lui, privea paharul cu alcool, in miez de noapte, daznadajduita de esecurile eforturilor sale de a-i atrage atentia.
Se intreba stupefiata unde a gresit, cum de a lasat lucrurile sa degenereze astfel, cum de ea - tocmai ea s-a lasat tarata prin aceasta mocirla. Iar acum, totul ii aluneca printre degete si se vedea prinsa in capcana unui dumnezeu sadic, unui Conchis atotputernic, precum in "Magicianul" lui Fowles. Si nu mai intelegea nimic. Odata, fusese Margareta Maestrului, acum devenise doar banala. La inceput, se simtise precum umilul Encolpius in prealuxoasa casa a lui Trimalchio, careia abia acum ii vedea prostul gust. In minte ii rasuna celebrul avertisment petronian : " Cave Canem!". Prea tarziu insa ! Din balerina lui Degas devenise un personaj torturat de demonii lui Bosch, si, de la " Primavara" ce fusese la inceput, acum ajunsese un "Requiem" pe cale de a fi terminat. O singura bota lipsa pe un portativ supraincarcat o despartea de tragicul final. Allegro! si se va sfarsi mai repede!
Epilogul? Ar suna cam asa : printul nu a razbit in padurea Frumoasei Adormite, pantoful nu s-a potrivit Cenusaresei, iar Alba-ca-Zapada moare, totusi, otravita.
Nu!
Pentru o clipa se regasi. Insa tot atat timp ii trebui pentru a se uita din nou. dar, totusi, cine era ea? Dar cine fusese? Amintindu-se, se uita din nou. Si din nou privi pastilele. devenise o simpla Veronika a lui Coelho, o biata sinucigasa, insa fara sanse de scapare.
Isi aminti ca, odata, fusese o floare : un crin imperial, caruia insa ii permisese sa arda putin cate putin, petala cu petala. La inceput credea ca era ars de focul dragostei, pentru ca acum, sa realizeze ca, in fapt, era focul Iadului, ce a lasat-o fara petale. Acum, este doar o tulpina uscata, care inca se mai chinuie sa-si traga sevele din cine stie unde. Si nu mai avea forta. Lua hotarata paharul si pastilele. Le privi si varsa o lacrima. Dar...
Nici ea nu stia din ce motiv, incepu sa rada. Nu asta o uimi insa, ci faptul ca rasul sau nu era unul ironic, nervos sau disperat. Radea sincer. Si nu se putea opri. Iar atunci isi dadu seama; atunci isi aminti : ea. Cea de dinainte. Radea cum rasese cu ani in urma, cand trata orice situatie tragica cu umor. Si, spre marea sa mirare, se simti bine. Pentru pima oara in ultimii doi ani, traia. Radea. Sincer.
Tot razand, lasa paharul jos si isi aminti ; obisnuia sa picteze, sa asculte muzica , sa cante, sa danseze. Obisnuia sa compuna poezii. Si se regasi in toate acesteape rand. Si, de data asta, nu mai uita. Acum,insa, il uita pe el, ii uita chiar si numele. Arunca pastilele si bau whiskyul.
Se facuse dimineata. Era o noua zi. Nu, era prima zi. Ii scrisese pe o foaie ca pleaca definitiv, se imbraca si iesi pe usa, cu gandul de a nu se mai intoarce vreodata.
Acum, totul era din nou bine, gasise in sine calea de iesire, regasisecontrolul. Nimic nu mai era absurd, iar Conchis fusese invins. Balerina isi relua dansul in primavara. Viata mrge inainte.
Isi cumpara un buchet mare de crini imperiali. Era innebunta de fericire si pasea pe strada razand, in pasi de dans. Totul avea sa fie bine

EPILOG

Fata muri intr-un accident in ziua in care isi parasise sotul. Martorii spun ca isi pierduse mintile, vorbind si cantand singura pe strada, cu un buchet de flori in mana. La inmormantare, fu prezenta o singura persoana. Un barbat ce o iubise enorm, pentru care ea insemnase totul. Pacat doar ca nu stiu vreodata cum sa i-o arate. Iar la mormantul ei , acesta a adus : crini imperiali
Absurd - precum in Kafka