sâmbătă, 12 iunie 2010

Exordium (desi nu pare)

Acopera-mi fata, c-un petec de panza moarta
Si numeste-l lintoliu.
Imbraca-ma-n straie ce mortii le poarta -
Declara-te-n doliu.

Stropeste-mi trupul, scalda-l in agheasma -
Sanctifica-mi pacatul
Inunda-m-apoi, in putreda mireasma;
Si pregateste-mi patul.

Sarut-apoi pe buze, o pacatoasa adormita-
Reda-mi in vene pulsul
Sopteste catre groapa,"femeie, ai fost iubita";
In rasarit transform-apusul.

ever more

a broken bone, a broken home
a filthy stranger gone domestic
a fractured spine, and it alone
screams out need for anesthetyc

a wounded ego prays for justice
failure spilled up on the floor
second time-round needed practice
you made me beg for "ever more"

Abandon

Sambure de lacrima-n fapt de seara, si-un suflu sacadat
Un dor de pierdere de sine, intr-un strigat prea ritmat,
O ampla desfatare, salbatica dar totusi, prea putin,
Si-o durere ce ma-ndeamna, la inca un pahar de vin.

Ambiguu, insa nu-ndeajuns, amintirea-ti nu-mi da pace
Iar vraja-ti nu decide, de se face, se desface-
Si de stranii sarutari ma las purtata, putin insa prea mult
Si-n glasu-ti ma ascund, iar cantul inca ti-l ascult.

Invoca-mi trupul de departe, si cheama-ma de-ndat'
Sa-mi pierd esenta prin esenta-ti, din nou la tine-n pat
Dezmiarda-ma cu-atingeri si sarutari prea apasate...
Sa-mi uit rusinea, si pacatul, sau pe mine, de se poate

Cronica de seara

Vin alb, jazz si sex. Vise, amintiri, povesti cu zane. Colaj de sentimente. Am inchis ochii si m-am afundat in bratele tale, pe fundalul unui saxofon plictisit. Te-am simtit zambind, si nu numai; te-am simtit simtind. Si atunci, am simtit si eu - atat de mult, incat am uitat, pentru cateva clipe, sa respir. Imi era dor, si imi fusese greu; as fi vrut sa te ating, insa m-am multumit pentru moment sa mangai piciorul rece al paharului de vin.
Imi sprijin capul pe umarul tau; imi strangi mana intr-a ta. Ne pierdem in fum de tigara cu aroma de cirese. And all that jazz...

Ma complac si te complaci, ne complicam intru placere
Cand ma dezbraci si te dezbrac;
Parfum de clipe efemere...


Azi dimineata, am petrecut cateva minute in fata unei oglinzi sparte, sa imi privesc vanataile; si cele de la suprafata, insa si cele din interior. Primele, poate dintr-un acces de pasiune; celelalte - din prea putina. Aparenta si esenta. Le-am atins,pe rand, pe toate - si pe cele de pe gat, si pe cele de pe coapse, si pe cele de pe artriul drept. Da, erau inca acolo, si inca dureau la palpare. M-am bucurat sa simt ca simt, m-am intristat ca simt ce simt. Vor trebui sa dispara odata; voi fi nevoita sa le oblig sa se retraga - insa pe care dintre ele? Daca ai vrea, cu o simpla atingere le-ai face sa dispara. Nu o vei face, stiu asta, va trebui sa ma descurc singura, si sa le peticesc cum stiu eu mai bine; poate le voi "repara" pe cele din esenta, insa asta ar presupune sa le sterg intai pe cele din aparenta, si nu pot face asta- le iubesc prea mult. O sa le pastrez si pe cele din interior (sunt un reminder permanent al faptului ca am undeva, in fiinta mea exista un dosar numit "strict secret- suflet", ascuns intentionat sub un teanc de documente cu antet de "ratiune") - iar pe cele din exterior, doar le voi acoperi cu pudra translucida; si curva va deveni din nou doamna. Oglinda imi distorsioneaza perceptia; ori distorsia mi-o creez singura - sau poate sunt asa de-a gata. Nu mai fac diferenta : mi-e sparta oglinda sau mi-e sparta privirea?
Ratiune si simtire - talerele se contrazic cu o indarjire exasperanta. Obosesc; imbatranesc.

luni, 7 iunie 2010

Friends

sew us together, then glue me apart
tie me and bind me to yet another new start
kill me, revive me, then choke me to death
then silently whisper the name of chrystal meth

and pour me some absynthe, but never forget
that cyanide touch I'll live to regret
and pass me that opium, to give it a little taste
to taste the tasteless anger that makes me feel so safe.

and then, just let me bleed, on the dirty cold floor
when I'll be screaming your name, come and give me more
shed a tear on my face and I'll call it compassion
take me then back to hell, in a heavenly fashion...

let those angels play their harps, and hear their song
have you ever considered, I might never be that strong?
I shall settle with my demons, hand over the needle, now...
get out of my face and let me end this with a bow...

Elixir

in palme si-n genunchi port sange, de o vreme
in ochi aceleasi lacrimi, pe fata prea vechi semne.
in talpi vesnice cioburi, si-n coate am noroi
si-n singularitate am...acelasi vis de "doi".

iar calea-mi este grea, mocirla ma ingroapa,
se-ndura cineva...sa-mi dea un strop de apa?
m-aude cineva, cand le implor iertare?
cand nu mai pot sa merg, sau sa stau in picioare?

iar soarele ma arde, si pamantu-mi este rug
ce n-as da Doamne, sa pot acum sa fug...
sa m-ascund sub umbra unui prea batran stejar
sa-mi fie umbra si racoare, sa-mi fie groapa si gropar.

dar tu? ce-mi esti? imi esti cumva alaturi?
pasim pe-aceeasi cale, luptam pe-aceleasi fronturi?
iti e la fel de greu, sau nu ai nici o rana?
vei sta sa ma ridici, sau vei pleca in goana?

si mi-ai luat mana intr-a ta, si-apoi m-ai ridicat
iar lacrimi n-au mai curs, sangele s-a spalat
mi-ai dat nu stropi, ci-un vas intreg de apa
si te-am iubit atunci, cum te-am urat odata.