miercuri, 12 mai 2010

Unul.

E femeia siesi, femeia tuturor,
Dama de pica, figurina de metal-
Cu mersul sigur si sarutul fatal;
Femeie de nimic, pierduta prin decor.

Prin aburi grei, de tutun si de alcool
Se misca, languros, in ritm de foc.
Tenteaza, promite, si joaca la noroc,
Se scalda mai adanc in sange si petrol.

Nu vrea, nu stie; nu poate sau nu simte;
E-amara si uscata, si-o face dinadins;
E rece si pustie, carte fara de cuprins.
E nota fara sunet, poem far' de cuvinte.

Pe buze, si-ntre coapse, presara cianura
Si-ti arde pielea, odata ce-o atinge,
Oricat ai umple-o, e goala, desi frige.
Sarman inconstient, cel ce-o duce azi la gura.

***

O clipa de-abandon, o urma de simtire,
Un tremur si un freamat, ei necunoscut.
C-un suflu cald ii desena, o inima pe scut,
Brusc, buzele-i trasau, o schita de iubire.

***

E mana ce i-a mangaiat pumnul inclestat;
E glasul ce-a temperat-o, cu rabdare,
E bratul ce-a prins-o, in loc sa o doboare.
Privirea ce-a miscat-o, si sub care-a cedat.

E cel langa care, isi poarta astazi pasul,
Si azi, intre coapse, ea poarta doar parfum;
Cianura-i pierduta, prin aburi si fum.
Altul i-e versul, si altul i-e glasul.

Azi numai unul, ii poarta buzele asupra-si;
Si sub cerul lui isi numara stelele,
Ea nu mai danseaza-mpreuna cu ielele;
Isi poarta de-acum, pacatele in umbra-si.

E femeia lui, femeia unui singur pat,
E dama de rosu, aflata la el in mana;
Se poarta mandra, si poate s-o spuna:
A devenit femeia unui singur barbat.