Friends

sew us together, then glue me apart
tie me and bind me to yet another new start
kill me, revive me, then choke me to death
then silently whisper the name of chrystal meth

and pour me some absynthe, but never forget
that cyanide touch I'll live to regret
and pass me that opium, to give it a little taste
to taste the tasteless anger that makes me feel so safe.

and then, just let me bleed, on the dirty cold floor
when I'll be screaming your name, come and give me more
shed a tear on my face and I'll call it compassion
take me then back to hell, in a heavenly fashion...

let those angels play their harps, and hear their song
have you ever considered, I might never be that strong?
I shall settle with my demons, hand over the needle, now...
get out of my face and let me end this with a bow...

Elixir

in palme si-n genunchi port sange, de o vreme
in ochi aceleasi lacrimi, pe fata prea vechi semne.
in talpi vesnice cioburi, si-n coate am noroi
si-n singularitate am...acelasi vis de "doi".

iar calea-mi este grea, mocirla ma ingroapa,
se-ndura cineva...sa-mi dea un strop de apa?
m-aude cineva, cand le implor iertare?
cand nu mai pot sa merg, sau sa stau in picioare?

iar soarele ma arde, si pamantu-mi este rug
ce n-as da Doamne, sa pot acum sa fug...
sa m-ascund sub umbra unui prea batran stejar
sa-mi fie umbra si racoare, sa-mi fie groapa si gropar.

dar tu? ce-mi esti? imi esti cumva alaturi?
pasim pe-aceeasi cale, luptam pe-aceleasi fronturi?
iti e la fel de greu, sau nu ai nici o rana?
vei sta sa ma ridici, sau vei pleca in goana?

si mi-ai luat mana intr-a ta, si-apoi m-ai ridicat
iar lacrimi n-au mai curs, sangele s-a spalat
mi-ai dat nu stropi, ci-un vas intreg de apa
si te-am iubit atunci, cum te-am urat odata.

Unul.

E femeia siesi, femeia tuturor,
Dama de pica, figurina de metal-
Cu mersul sigur si sarutul fatal;
Femeie de nimic, pierduta prin decor.

Prin aburi grei, de tutun si de alcool
Se misca, languros, in ritm de foc.
Tenteaza, promite, si joaca la noroc,
Se scalda mai adanc in sange si petrol.

Nu vrea, nu stie; nu poate sau nu simte;
E-amara si uscata, si-o face dinadins;
E rece si pustie, carte fara de cuprins.
E nota fara sunet, poem far' de cuvinte.

Pe buze, si-ntre coapse, presara cianura
Si-ti arde pielea, odata ce-o atinge,
Oricat ai umple-o, e goala, desi frige.
Sarman inconstient, cel ce-o duce azi la gura.

***

O clipa de-abandon, o urma de simtire,
Un tremur si un freamat, ei necunoscut.
C-un suflu cald ii desena, o inima pe scut,
Brusc, buzele-i trasau, o schita de iubire.

***

E mana ce i-a mangaiat pumnul inclestat;
E glasul ce-a temperat-o, cu rabdare,
E bratul ce-a prins-o, in loc sa o doboare.
Privirea ce-a miscat-o, si sub care-a cedat.

E cel langa care, isi poarta astazi pasul,
Si azi, intre coapse, ea poarta doar parfum;
Cianura-i pierduta, prin aburi si fum.
Altul i-e versul, si altul i-e glasul.

Azi numai unul, ii poarta buzele asupra-si;
Si sub cerul lui isi numara stelele,
Ea nu mai danseaza-mpreuna cu ielele;
Isi poarta de-acum, pacatele in umbra-si.

E femeia lui, femeia unui singur pat,
E dama de rosu, aflata la el in mana;
Se poarta mandra, si poate s-o spuna:
A devenit femeia unui singur barbat.

Puncte de suspensie

E ceva ce stii bine. Gura mi-a rostit-o si mana mi-a scris-o. Ochii...ei nu o spun, ei o urla din toate puterile, adunand toata forta pe care un iris ratacit in fascinatie o poate nutri. O striga palma mea cand o strange pe a ta si plamanii mei cand iti inspira suflul. Totusi...
Gura nu cunoaste ochiul cand o spune, si mana tremura pe vers. Ziua nu-mi cunoaste glasul si noaptea mi-l ascunde.
Nu mai vreau sa o spun. Nu cu fata ascunsa de tine, si nu in noapte. Nu prin versuri sau metafore; fara subtilitati.
Iarasi, negru pe alb, nu iris catre iris. Si da, mi-e teama. Nu ma judeca - zambeste doar, si saruta-mi fruntea din nou.
Pana in ziua in care nu-mi va mai fi teama sa ti-o spun privindu-te : ... ( dar deja stii ce urmeaza )

sexual morality

express emotion within motion
forbidden dream of pure devotion
retype the status of distorsion
as i prepare my own abortion

and lay me next to my exposure
a silent scream of your composure
a heavy moan that begs for closure
be my destroyer, dear composer

i'll cry out need for anesthetyc
as i'll let go of old synthetic
i shall retreat within "poetic"
and fall again for the unethic

Manuscrise de la Marea Moarta

Nu-mi esti tata, iubite; iar, tata : nu-mi esti tata.
Mi-am fost iubit cat nu mi-ai fost,
Si am trait
Mi-am fost si tata, caci tu nu mi-ai fost vreodata.
Si n-am iubit cat te-am iubit,
Si n-am trait cat am murit.
Imi ceri sa mor tu, oare,
Inc-o data?
Imi ceri sa mor de'ndata?
Cu ce drept
Pretinzi tu asta
Iubite...?
Tata?

Te-astepti sa ma-nnec intr-o apa prea sarata...
Risti s-asculti si tu iubite
Ecou de lebada moarta...

Vous allez me perdre

You walk on the thinnest type of ice, slowly swallowing the addictive pill called "chase", as being enslaved by a master named "hypocricy". You live somewhere in between the safest form of simplicity and the efervescent taste of pure decadence, as you sip from a perfect mixture between ambrose and cyanide - you are allowed entrance into both a home, and a bordello. Somewhere in the middle of obedience and seduction, you are permitted to wear both the fragrance of what you reffer to as "love" and the tempting fragrance of sin and lust. You are permitted too much, my love. Somewhere in between stardust and dirt, you enjoy the touch of an angelic figure, as well as the one of the eternal seductress. You see, dear, how more sensational is the unsattled ride of a wild horse, than only the view of a pure-breed? Truth is, lover, i shall always be one of those wild beasts that just can't be tamed. No, you yet can't see all this, for appreciation only stands within loss - and loss shall be yours to take.
Vous allez me perdre